Trei judecătoare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au anulat o condamnare de 4 ani închisoare pentru fostul senator Dan Şova şi i-au aplicat acestuia o pedeapsă cu suspendare, susţinând că într-un sistem de drept trebuie pus accent pe caracterul educativ al sancţiunilor penale şi nu pe latura punitivă, primordială fiind îndreptarea comportamentului antisocial al infractorilor.
În motivarea deciziei publicată luni de Instanţa supremă, cele trei judecătoare arată că Şova este acuzat de corupţie la nivel înalt – un fenomen complex care ‘subminează încrederea publicului în instituţiile statului, iar în cazuri extreme poate atrage după sine nerecunoaşterea legitimităţii statului, ducând la instabilitate politică şi economică’.
Ele definesc corupţia drept o ‘ameninţare constantă la adresa unei guvernări riguroase, subminând progresul economic şi social al ţării şi, în ultimă instanţă, un trai mai bun al tuturor cetăţenilor unei ţări’.
‘Prin urmare, aplicarea fermă a unor pedepse disuasive pentru infracţiunile legale de corupţie sunt de importanţă majoră în promovarea prevenirii acestui fenomen, iar capacitatea unui sistem judiciar de a impune sancţiuni disuasive joacă un rol major de descurajare şi reprezintă un semn clar al intoleranţei faţă de corupţie’, se explică în motivare.
Instanţa indică faptul că infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită de Dan Şova s-a prelungit pe o durată îndelungată de timp, în perioada anilor 2011 – 2014, în legătură cu o societate comercială de stat, în folosul unei persoane care ocupa o funcţie de demnitate publică, fiind senator, ‘comisionul’ plătit de societatea de avocatură reprezentând jumătate din plăţile făcute de CET Govora, cel mai mare producător de energie electrică şi termică din judeţul Vâlcea.
Pe de altă parte, judecătoarele susţin că un infractor trebuie sancţionat cât mai aproape de momentul săvârşirii unei fapte penale şi menţionează durata lungă a procesului în cazul lui Şova.
‘În aprecierea circumstanţelor reale, Înalta Curte reaminteşte importanţa împrejurării ca tragerea la răspundere penală a persoanelor care comit infracţiuni să se realizeze la un moment cât mai apropiat temporal de data comiterii acestora, aspect esenţial, raportat atât la prevederile art. 6 din CEDO, cât şi la cele ale art. 8 din Cpp, care statuează noţiunea de ‘termen rezonabil’, dar şi la scopul sancţionării persoanelor care comit infracţiuni în vederea corijării comportamentului antisocial al acestora.
În acest context, Înalta Curte are în vedere că trecerea unei perioade de timp îndelungate de la data comiterii faptei penale duce la dobândirea unui caracter difuz al pericolului social concret al infracţiunii, precum şi la diminuarea proporţionalităţii dintre necesitatea societăţii de a aplica o sancţiune penală şi dreptul inculpatului la libertatea de mişcare’, se spune în motivare.
Dosarul lui Şova s-a judecat practic de două ori, cu implicarea Curţii Constituţionale. Astfel, în iunie 2018, el a fost condamnat definitiv la 3 ani închisoare, însă a fost eliberat după şase luni, pedeapsa fiindu-i anulată atunci în baza unei decizii a CCR.
În motivare, Instanţa supremă accentuează latura ‘educativă’ pe care trebuie să o aibă o pedeapsă aplicată pentru corupţie,