Miercuri, 15 martie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu are loc lansarea romanului „Magul de la Kremlin”. Autorul este Giuliano da Empoli, 49 de ani, un eseist elvețiano-italian, al cărui volum, scris în franceză înainte de începutul războiului din Ucraina, a surprins opinia publică europeană. „Magul” a câștigat Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze și Premiul Honoré de Balzac.
În noiembrie 2022, când a avut loc finala premiului Goncourt, a fost nevoie de 14 runde de votare ca „Vivre vite”, a lui Brigitte Giraud, să se detașeze drept câștigătoare în fața „Magului”.
Cartea care se lansează astăzi în România oferă cititorului un șoc simplu și memorabil, îmbrăcat în mătasea unui roman de beletristică. Prin „Magul”, cititorii din Vest au acces la o privire lucidă asupra Rusiei și asupra sistemelor autoritar-populiste.
Iar pe noi, cei din Estul postcomunist, „Magul” ne frisonează.
Avantajul acestui roman, după cum scria Foreign Policy într-o analiză, este că oferă, într-un limbaj atractiv, unei mase mari de oameni observații de profunzime nu doar despre Rusia, dar și despre societatea în care trăim fiecare dintre noi. „Magul” e o carte ce se luptă cu lumea în care consilierii de imagine vin direct din studiourile televiziunilor. Cine va câștiga nu e greu de imaginat.
Dar, uneori, contează nu doar cine câștigă, ci și cine merită să câștige. Nouă, „copiilor comunismului”, „Magul” ne vorbește despre lucruri pe care le recunoaștem ușor. Sunt obiceiuri, organizări și comportamente a căror întoarcere o resimțim, indiferent dacă ele se manifestă prin tancuri sau prin divertismentul TV și online.
Când divertismentul îi golește pe cetățeni de speranță și putere
„Magul” îl are în centrul acțiunii pe Vladislav Surkov, fostul consilier electoral și apoi șef de cabinet al lui Vladimir Putin vreme de 12 ani, în perioada 1999-2011.
Surkov a fost unul dintre primii care a înțeles că, odată cu Vladimir Putin, revine în Rusia nesațul puterii imperiale, metodele KGB-ului și dorința de revanșă a socialismului neîmplinit și redenumit.
Surkov l-a sprijinit pe fostul șef KGB Vladimir Putin încă înainte ca acesta să devină președinte. I-a pus la dispoziție industria de divertisment TV și, mai apoi, forța internetului și a algoritmilor.
Putin a priceput repede că cenzura nu presupune astăzi „mai puțină informație”, ci „atât de mult divertisment, camuflat în informație” încât să-i obosești pe oameni cu mii și mii de mărunțișuri și tentații. Un ascet în ceea ce privește băutura sau mâncarea, Putin a mizat pe lăcomia generală a celorlalți.
Mai mulți intelectuali ruși au sesizat „tactica divertismentului la TV și pe net” ca formulă politică impusă de Putin pe cuprinsul celei mai întinse țări din lume. O altă carte apărută și la noi, „iPhuck” a lui Victor Pelevin, descrie cum arată o lume de cetățeni, din Rusia și nu numai, care au ajuns să fie anesteziați de reality-show-uri și de Tik Tok.
Secați de atenție, cetățenii sunt goliți și de puterea de a mai spera să schimbe ceva în societate.