Imagine cu rol ilustrativ / Sursa foto: Pexels (cottonbro studio)
Comisarul-șef Cristi Gheorghe a vorbit despre polițiştii care se infiltrează în clanurile din România şi despre cum gestionează aceştia astfel de situaţii.
„De principiu, este destul de greu să penetrezi grupurile și să introduci un investigator. Se fac și aceste activități. Sunt, de principiu, cam ca în filme. E o meserie destul de periculoasă. Asta depinde foarte mult de investigație, unde te duci. De cele mai multe ori, trebuie să te gândești un pic mai mult. Eu, cel puțin, ca și comandant, ca să zic așa, mă gândesc la viața oamenilor, pentru că îi expui foarte mult. Ușor, ușor și la noi încep să apară niște chestii d-astea de asigurare a grupărilor infracționale cu mijloace mai performante și, fără doar și poate, ar putea să lezeze mult mai repede viața polițiștilor care sunt acolo”, a spus Cristi Gheorghe, în emisiunea „Culisele Justiției”Laura Duță, de la DCNews TV.
„Toți ofițerii sunt specializați, fără doar și poate. Contează foarte mult experiența fiecăruia, care, de cele mai multe ori, nu se învață în școală. Nu poți să ai o anumită tipologie deja prestabilită. Pe investigator nu poți să-l pregătești în școală pentru un anumit gen de… De exemplu, ai, să zicem, o grupare albaneză. Nu ai cum să-l bagi acolo. Nu poți să bagi chiar peste tot investigatori și, repet, este o chestie destul de periculoasă. Da, în funcție de misiune, poate să-și schimbe fizionomia, poate să disimuleze anumite lucruri. Depinde de acțiunea operativă”, a mai spus comisarul-șef.
„Necunoscutul îți oferă o marjă foarte mare de risc”
„Orice ofițer de investigații, indiferent de ce natură este acesta, pleacă să investigheze un caz în necunoscut. El nu știe cine este autorul, nu știe ce conexiuni are la momentul acela, cum a fost organizat. Și atunci, fără doar și poate, necunoscutul îți oferă o marjă foarte mare de risc.
De asemenea, investigarea anumitor segmente de infracționalitate, la paliere mai înalte, îți oferă un grad mare de risc, pentru că trebuie să vă gândiți și să înțelegeți că ofițerii de investigații nu muncesc o gloată. Adică nu vin 100 de inși, nu. Majoritatea investigațiilor se fac de colective relativ mici, pentru că așa este situația, așa este procedura. Nu poți să bagi 100 de oameni care să meargă în stradă, să culeagă informații sau să conducă investigații. Sunt foarte puțini, iar acești oameni, repet, „beneficiază” de niște riscuri ce rezultă din această obscuritate în care noi lucrăm.
Gândiți-vă… Nu poți tot timpul să ai pistol la tine, nu poți tot timpul să ai o vestă antiglonț la tine pentru că, atunci când mergi să penetrezi anumite zone, nu poți să te duci să-ți atârne un pistol la brâu, mai ales vara. Nu ai cum să faci lucrurile astea. Și atunci capacitatea de expunere a ofițerilor, a lucrătorilor de investigații – și aici mă refer și la colegii de la celelalte structuri –